Radonul este măsurat în unități de activitate specifică, numită becquerel (Bq). Un becquerel reprezintă o dezintegrare atomică pe secundă.
Pentru măsurarea nivelurilor de radon dintr-o casă sau altă locație, se utilizează un detector de radon. Aceste detectoare măsoară cantitatea de radon prezentă în aer și o exprimă în unități de activitate specifică (Bq/m3). În general, pentru casele rezidențiale, nivelul de radon nu ar trebui să depășească 300 Bq/m3. (148Bq/m3 în SUA) Totuși, nivelurile recomandate pot varia în funcție de țară și regiune.
Există două tipuri principale de detectoare de radon utilizate pentru a măsura nivelul de radon din casă: detectoare pe termen scurt și detectoare pe termen lung. Detectoarele pe termen scurt trebuie să fie expuse la aerul interior timp de câteva zile până la o săptămână, în timp ce detectoarele pe termen lung trebuie să fie expuse la aerul interior timp de câteva luni până la un an.
Detectoarele pe termen scurt nu sunt recomandate, rezultatele obținute pe termen scurt nu sunt neapărat exacte. Măsurile luate împotriva radonului nu trebuie luate în urma măsurătorilor făcute cu detectoare pe termen scurt.
Este important să realizezi că nivelurile de radon din casă pot varia în funcție de factori precum anotimpul, vremea, presiunea atmosferică și modul în care este utilizată casa. De aceea, este recomandat să faci măsurători periodice pentru a asigura că nivelul de radon din casă ta este în limitele recomandate.