În ultimele luni, radonul a ajuns din nou pe prima pagină — nu în ziarele românești, din păcate, ci în cele americane și canadiene. Motivul: câteva studii publicate în 2025 și la începutul lui 2026 au reconfirmat, cu date mult mai precise decât înainte, cât de serioasă este problema. Am adunat aici ce ni s-a părut relevant, inclusiv partea care ne privește direct, pe noi, cei din România.
Cancerul pulmonar are acum și o „semnătură" genetică legată de radon
Cea mai interesantă veste vine dintr-un studiu publicat pe 6 mai 2025 în revista Biology. Cercetătorii au trecut în revistă mutațiile genetice care apar mai des la pacienții cu cancer pulmonar expuși la radon pe termen lung — în gene precum TP53, KRAS, EGFR sau RASSF1A — și au arătat că aceste cancere au o „semnătură" mutațională distinctă, cu multe transversii C>T, tipice pentru daunele produse de particulele alfa eliberate de radon. Practic, medicii oncologi ar putea recunoaște mai ușor un cancer „de radon" doar din profilul genetic al tumorii, ceea ce ar ajuta la depistarea precoce la persoanele expuse — chiar dacă acestea nu au fumat niciodată.
Și tocmai aici e paradoxul cu care se confruntă medicii de ani buni: radonul este principala cauză a cancerului pulmonar la nefumători. La fumători e pe locul doi, imediat după tutun — dar combinația celor două multiplică riscul, nu îl adună.
Un sfert din populația SUA, expusă la radon peste pragul de siguranță
Un studiu coordonat de cercetători de la Harvard T.H. Chan School of Public Health, publicat pe 14 ianuarie 2025 în Proceedings of the National Academy of Sciences, a analizat milioane de măsurători de radon din perioada 2001-2021. Concluzia: aproximativ 83 de milioane de americani — un sfert din populație — trăiesc în locuințe cu radon peste 148 Bq/m³, pragul de acțiune stabilit de agenția americană de mediu (EPA).
Interesant e că 148 Bq/m³ este mai mic decât pragul folosit în România, care e de 300 Bq/m³. Nu pentru că radonul ar fi mai puțin periculos la noi, ci pentru că fiecare țară își stabilește propriul prag de acțiune, de obicei un compromis între risc și costul remedierii la scară națională — am scris pe larg despre asta în harta potențialului de radon în România.
Statele americane cu cele mai mari concentrații identificate în studiu — Dakota de Sud, Dakota de Nord, Nebraska, o parte din Iowa, estul statului Pennsylvania și centrul statului Ohio — au ceva în comun cu județele noastre „roșii" (Bihor, Cluj, Mureș, Harghita): sol bogat în roci care eliberează radon în cantități mari. Geologia contează mai mult decât orice altceva.
Un test surprinzător: unghiile de la picioare
În Canada, un grup de cercetători testează o idee ieșită din tipare: folosirea unghiilor tăiate de la picioare ca biomarker pentru expunerea la radon pe termen lung. Ideea nu e nouă în toxicologie — unghiile „țin minte" expunerea la anumite substanțe luni de zile, spre deosebire de sânge, care reflectă doar situația de moment — dar aplicarea ei la radon este relativ recentă. Scopul e simplu: un test ieftin și non-invaziv, care ar putea fi folosit la scară largă pentru a identifica persoanele cu risc crescut și a le direcționa spre screening pulmonar, înainte să apară simptome.
Colorado, un exemplu concret despre ce înseamnă „prioritate mare"
Dacă cifrele naționale par abstracte, statul american Colorado oferă un exemplu la scară umană: aproximativ 500 de decese anuale cauzate de radon. Până în februarie 2026, un centru oncologic local a distribuit peste 1.600 de kituri de testare în 55 de comitate, iar aproape 40% dintre testele returnate au arătat valori peste pragul de acțiune al EPA. Patru din zece case testate, cu alte cuvinte — într-un singur stat, cu program activ de conștientizare.
Comparația cu România nu ne avantajează: în tabelul pe care l-am publicat din datele Comisiei Europene, județe precum Bihor sau Buzău au procente similare sau chiar mai mari de clădiri peste prag — doar că la noi programul de testare pe scară largă abia începe.
România, în sfârșit, aproape de o hartă națională completă
Asta ne aduce la partea care ne interesează cel mai mult. România a transpus în 2018, prin Legea nr. 63/2018, directiva europeană privind protecția împotriva radiațiilor ionizante, iar CNCAN este instituția care stabilește zonele de prioritate pe baza concentrației medii de radon. Proiectul hărții naționale de radon există de aproape un deceniu, cu participarea Institutului Horia Hulubei de la Măgurele și a Institutului de Cercetări Nucleare de la Pitești, dar a avansat lent — parțial din lipsă de fonduri, parțial din lipsă de interes politic, cum remarcam și noi într-un articol mai vechi.
Vestea bună: bugetul de stat pe 2026 alocă, prin Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, fonduri dedicate finalizării hărții naționale de radon. Dacă proiectul respectă termenul anunțat, România ar urma să aibă în următorii doi-trei ani o hartă completă, la nivel de clădire, nu doar estimări regionale ca cele pe care le-am prezentat noi din datele JRC.
Până atunci, rămân valabile cele 15 județe încadrate ca zone de prioritate mare — Arad, Bihor, Brașov, Buzău, Caraș-Severin, Cluj, Covasna, Harghita, Hunedoara, Maramureș, Mureș, Sălaj, Suceava, Timiș și Tulcea — unde, conform Ordinului CNCAN nr. 153/2023, măsurarea radonului la locurile de muncă este obligatorie.
Ce înseamnă toate astea pentru tine, concret
Cercetarea avansează, legislația se mișcă (încet, dar se mișcă), dar niciuna dintre aceste vești nu-ți spune ce se întâmplă chiar în casa ta. Asta se află doar printr-o măsurătoare reală, pe termen lung. Recomandarea Asociației Americane de Plămâni — retestare la fiecare 5 ani, sau la 2 ani dacă ai deja un sistem de reducere instalat — e un reper rezonabil și pentru noi, mai ales dacă locuiești într-unul dintre județele de mai sus sau într-o casă cu subsol slab ventilat.
Dacă rezultatele ies peste 300 Bq/m³, există soluții, de la ventilație simplă până la sisteme de depresurizare. Ce nu există e o scuză să nu știi.